Înțelesuri
- 1
Unealtă din două brațe încrucișate și prinse la mijloc, cu care se apucă, se strâng sau se smulg lucruri.
„A scos cuiul strâmb cu cleștele.”
- 2
Unealtă de forma unui clește, pentru diferite treburi.
„Bunica muta tăciunii în sobă cu cleștele.”
- 3
Fiecare dintre cele două picioare din față, ca niște clești, ale racului și ale altor crustacee.
„Racul m-a prins de deget cu cleștele.”
Cum se folosește
Articulat: cleștele; plural: clești.
Expresii și locuțiuni
- a-i scoate cuiva vorbele cu cleșteleA-l face pe cineva să vorbească numai cu mare greutate.
- a prinde (a strânge) pe cineva în cleșteA-l pune pe cineva într-o situație din care nu poate scăpa.
Forme flexionare
- articulat
- cleștele
- plural
- clești
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavul klĕšta.