Înțeles
Blândețe, îndurare față de cei vinovați; iertare dată de un superior.
„Judecătorul a arătat clemență față de inculpat.”
Sinonime
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- clemenței
- plural
- clemențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (clementia) și din franceză (clémence).