Înțelesuri
- 1
Faptul de a ierta pe cineva; trecerea cu vederea a unei greșeli.
„I-a cerut iertare după ani de tăcere.”
- 2
(Ca formulă) Se spune când îți ceri scuze cuiva.
„Iertare, n-am vrut să vă întrerup.”
Expresii și locuțiuni
- A cere iertarea-ți recunoaște greșeala și a ruga să fii scuzat.
- Să avem iertare!formulă politicoasă prin care fie te scuzi, fie contrazici pe cineva.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- iertării
- plural
- iertări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a ierta”, moștenit din latină (libertare).