Înțeles
Scutirea de o parte din pedeapsă sau de toată pedeapsa, acordată unui condamnat de către conducătorul statului.
„Președintele a semnat decretul de grațiere.”
Sinonime
- iertare
- amnistie
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță «gra-ți-e-re»; plural: grațieri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- grațierii
- plural
- grațieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a grația (din franceză, gracier).