Înțelesuri
- 1
Membru al unui ordin catolic de călugări, înființat în 1534 de Ignațiu de Loyola.
„Un iezuit a întemeiat mai multe colegii.”
- 2
(Figurat) Om fățarnic, viclean, care își ascunde intențiile adevărate.
„Era un iezuit care zâmbea și complota.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: iezuiți.
Etimologie
Din franceză (jésuite) și din germană (Jezuit).