Înțelesuri
- 1
Care iese din comun; care nu seamănă cu ce se vede de obicei.
„A fost o iarnă neobișnuit de blândă.”
- 2
Care surprinde prin ciudățenia lui; straniu.
„Avea un fel neobișnuit de a se uita la oameni.”
- 3
(Urmat de „cu”) Care nu e deprins cu ceva.
„Neobișnuit cu frigul, a răcit din prima zi.”
Cum se folosește
Se rostește ne-o-biș-nu-it.
Expresii și locuțiuni
- Un caz neobișnuitîntâmplare care iese din tiparul celor știute.
- Neobișnuit de caldcu mult mai cald decât e firesc pentru vremea aceea.
Forme flexionare
- masculin plural
- neobișnuiți
- feminin
- neobișnuită
- feminin plural
- neobișnuite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul ne- și „obișnuit”.