Înțelesuri
- 1
Care iese din obișnuit și tulbură prin ciudățenia lui; bizar.
„În casă plutea o liniște stranie, ca înainte de furtună.”
- 2
(despre oameni, despre purtări) Greu de înțeles, care surprinde prin felul de a fi.
„Era un om straniu, care nu răspundea niciodată direct.”
Sinonime
- ciudat
- bizar
- neobișnuit
- insolit
Antonime
- obișnuit
- banal
- firesc
Expresii și locuțiuni
- Un sentiment straniusimțire ciudată, greu de pus în cuvinte.
- Straniu lucru...formulă prin care atragi atenția asupra unei ciudățenii.
Etimologie
Din italianul stranio.