Înțelesuri
- 1
Scaun de lemn așezat de-a lungul pereților bisericii, pe care stau credincioșii în timpul slujbei.
„Bătrânii satului stăteau în strane, în fața icoanelor.”
- 2
Locul din biserică unde stau cântăreții, cu un pupitru pentru cărți.
„Dascălul cânta din strană.”
Cum se folosește
Plural: strane.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- stranei
- plural
- strane
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (strana).