Înțelesuri
- 1
Plantă care crește singură, fără să fie cultivată, mai ales printre culturi; bălărie.
„Toată dimineața am smuls buruieni din straturile de roșii.”
- 2
(De obicei la plural) Plantă de leac sau plantă sălbatică bună de mâncat.
„Bunica știa ce buruieni ajută la tuse.”
Sinonime
- bălărie
Cum se folosește
Genitiv-dativ: buruienii; plural: buruieni.
Expresii și locuțiuni
- buruiană de leacPlantă medicinală.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- buruienii
- plural
- buruieni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgarul și sârbul burjan.