Înțelesuri
- 1
Om, privit ca fiecare în parte, fără să i se spună numele.
„În sală erau vreo cincizeci de persoane.”
- 2
(la drept) Om sau organizație privită ca purtătoare de drepturi și obligații.
„Firma e persoană juridică, nu persoană fizică.”
- 3
(la gramatică) Forma prin care verbul arată cine face acțiunea.
„„Merg” e persoana întâi, „merge” e persoana a treia.”
Expresii și locuțiuni
- În persoanăel însuși, nu prin altcineva.
- Persoană de încredereom pe care te poți bizui.
- A treia persoanăcineva din afara celor doi care vorbesc.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- persoanei
- plural
- persoane
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul persona, care la origine însemna „mască de teatru” — masca prin care actorul își arăta rolul.