DEX Dicționar

om

substantiv masculin6 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Ființă cu gândire și vorbire articulată, care merge în două picioare și are mâinile libere.

    „Omul e singura ființă care râde, spunea filozoful.”

  2. 2

    Persoană oarecare; individ.

    „A venit un om și a întrebat de tine.”

  3. 3

    Persoană matură, cu judecată și răspundere.

    „Poartă-te ca un om, nu ca un copil.”

  4. 4

    Persoană cu însușiri alese; om de omenie.

    „Ăsta da, om! Nu te lasă la nevoie.”

  5. 5

    (Popular) Bărbatul cu care e căsătorită o femeie; soțul.

    „Omul meu lucrează în schimburi.”

  6. 6

    Persoană care ține de cineva; slujitor, subordonat.

    „A trimis un om de-al lui să vadă ce se întâmplă.”

Expresii și locuțiuni

  • Om de omeniepersoană cinstită, corectă, cu bun-simț.
  • Din om în omde la unul la altul.
  • Ca de la om la omdeschis, sincer, prietenește.
  • La mintea omuluilimpede, ușor de înțeles de oricine.
  • Nici picior de omnimeni, absolut nimeni.
  • Cât om și cât pomse spune despre o distanță foarte mare sau despre o deosebire uriașă.

Atenție la scriere

  • Prietene!, nu „prietenule!” — Vocativul lui „prieten” este „prietene”: „Mulțumesc, prietene!”. Forma „prietenule” nu apare în dicționare.

Forme flexionare

vocativ articulat
omule
plural
oameni

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Moștenit din latină (homo, hominis).

Cuvinte formate din „om”

Alte cuvinte de pe litera O