Înțelesuri
- 1
Om mic de statură; și, cu drag, copil.
„Un omuleț de trei ani mergea mândru de mână cu tatăl lui.”
- 2
(Figurat, depreciativ) Om neînsemnat, cu gânduri mărunte.
„Nu-ți pierde timpul cu omulețul ăla invidios.”
Sinonime
- pitic
- prichindel
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „omuleți”.
Forme flexionare
- plural
- omuleți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „om” și sufixul -uleț.