Înțelesuri
- 1
Fapta de a lua viața unui om; omor.
„Ancheta a stabilit că e vorba de omucidere, nu de accident.”
- 2
(juridic) Infracțiunea prin care se suprimă viața unei persoane.
„Procurorii au deschis dosar pentru omucidere.”
Expresii și locuțiuni
- Omucidere din culpăuciderea unei persoane fără intenție, din neglijență sau din imprudență.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- omuciderii
- plural
- omucideri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Compus din „om” și „ucidere”.