Înțelesuri
- 1
Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite, uneori cu umplutură de șuncă, brânză sau spanac.
„Am făcut o omletă cu brânză.”
- 2
Desert din ouă, făină, lapte și zahăr, umplut cu dulceață sau fructe.
„La desert am mâncat omletă cu dulceață de caise.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- omletei
- plural
- omlete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza omelette.