Înțeles
Acoperământ de cap fără boruri și fără cozoroc, din pânză sau stofă, purtat de bebeluși, bucătari, medici și altele.
„Bucătarul purta o bonetă albă.”
Sinonime
- scufie
- tichie
Cum se folosește
Plural: bonete.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- bonetei
- plural
- bonete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (bonnet).