Înțelesuri
- 1
Fără vârf sau cu vârful tocit, rupt ori retezat.
„Creionul e bont; dă-mi, te rog, ascuțitoarea.”
- 2
(Despre degete, mâini, picioare) Scurt și gros, ca retezat la capăt.
„Avea degete bonte, de om obișnuit cu munca grea.”
Sinonime
- tocit
- teșit
- neascuțit
Antonime
- ascuțit
Cum se folosește
Feminin: boantă; plural: bonți, boante.
Forme flexionare
- masculin plural
- bonți
- feminin
- boantă
- feminin plural
- boante
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine necunoscută.