DEX Dicționar

bont

adjectiv2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Fără vârf sau cu vârful tocit, rupt ori retezat.

    „Creionul e bont; dă-mi, te rog, ascuțitoarea.”

  2. 2

    (Despre degete, mâini, picioare) Scurt și gros, ca retezat la capăt.

    „Avea degete bonte, de om obișnuit cu munca grea.”

Sinonime

  • tocit
  • teșit
  • neascuțit

Antonime

  • ascuțit

Cum se folosește

Feminin: boantă; plural: bonți, boante.

Forme flexionare

masculin plural
bonți
feminin
boantă
feminin plural
boante

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Origine necunoscută.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B