Înțelesuri
- 1
Femeie angajată într-o familie ca să îngrijească și să supravegheze copiii.
„Copilul stă cu bona până se întorc părinții de la serviciu.”
- 2
(învechit) Guvernantă care creștea copiii într-o casă înstărită, învățându-i și o limbă străină.
„Franceza a deprins-o de la bonă, nu la școală.”
Sinonime
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- bonei
- plural
- bone
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul bonne.