Înțeles
Roata de lemn sau de metal cu care se manevrează cârma unei nave.
„Căpitanul a luat el însuși timona când s-a apropiat furtuna.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: timone. Cel care o manevrează e timonierul.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- timonei
- plural
- timone
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din neogreacă (timóni).