Înțeles
Însușirea celui timid; lipsă de îndrăzneală, sfială.
„Timiditatea îl împiedica să vorbească în public.”
Sinonime
- sfială
- sfiiciune
Antonime
- îndrăzneală
- aplomb
Cum se folosește
Plural: timidități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- timidității
- plural
- timidități
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (timidité), latină (timiditas) și din -atis.