Înțelesuri
- 1
Durata în care se desfășoară lucrurile, măsurată în ore, zile, ani.
„Nu mai avem timp de pierdut, trenul pleacă în zece minute.”
- 2
Mediul nesfârșit în care evenimentele se succedă unul după altul.
„Timpul trece la fel pentru toți.”
- 3
Perioadă din istorie, socotită după oamenii sau întâmplările care au marcat-o.
„În timpul lui Ștefan cel Mare s-au ridicat multe mănăstiri.”
- 4
Momentul potrivit pentru ceva.
„E timpul să plecăm, se întunecă.”
- 5
Vreme pe care o ai la dispoziție pentru ceva, după ce ți-ai terminat treburile.
„N-am timp de citit în ultima vreme.”
- 6
Vremea; starea atmosferei.
„Azi e timp frumos, ar trebui să ieșim în parc.”
- 7
(Gramatică) Forma verbului care arată când se petrece acțiunea.
„Verbul e conjugat la timpul trecut.”
- 8
(Muzică) Fiecare dintre unitățile care alcătuiesc o măsură.
„Valsul are trei timpi.”
- 9
(Tehnică) Fiecare dintre fazele care se repetă în funcționarea unui motor.
„Un motor în patru timpi.”
Expresii și locuțiuni
- Din timpcu destulă vreme înainte.
- Cât timpîn toată perioada în care.
- Cu timpulpe măsură ce trece vremea.
- Din timp în timpdin când în când, la răstimpuri.
- În același timpdeodată, totodată.
Atenție la scriere
- Timpi sau timpuri? — Verbele au „timpuri” (prezent, trecut, viitor) și tot „timpuri” se spune epocilor. „Timpi” sunt fazele unei mișcări: motor în patru timpi.
- Între timp sau întretimp? — Se scrie în două cuvinte: „între timp”. Forma lipită „întretimp” nu apare în niciun dicționar.
- „Simultan, în același timp”: pleonasm — „Simultan” înseamnă deja „în același timp”. Folosește unul dintre ele, nu pe amândouă.
Forme flexionare
- plural
- timpuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (tempus, temporis).