Regula
„Timp” ca termen de gramatică e neutru și face pluralul „timpuri”: „timpurile verbului”, „imperfectul e unul dintre timpurile trecutului”.
Tot „timpuri” se spune intervalelor și epocilor: „timpuri grele”, „pe timpuri”, „de pe timpuri”. Forma „timpi” cu acest sens apare doar în textele vechi.
„Timpi”, la masculin, se spune fazelor unei mișcări sau ale unei operații: „motor în patru timpi”, „exercițiu în trei timpi”. Tot „timpi” sunt și bătăile dintr-o măsură muzicală.
Corect
- Am recapitulat timpurile verbului.
- Au fost timpuri grele.
- Mașina are un motor în patru timpi.
- Valsul se dansează în trei timpi.
Greșit
- Am recapitulat timpii verbului.
- Imperfectul este unul dintre timpii trecutului.
Un truc de ținut minte
La gramatică și la istorie: timpuri. La mișcări pe care le numeri („unu, doi, trei!”): timpi.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).