DEX Dicționar

orizont

substantiv neutru7 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Linia aparentă unde cerul pare să se întâlnească cu pământul; zare.

    „Soarele a coborât sub orizont.”

  2. 2

    (Figurat) Sfera cunoștințelor și a preocupărilor cuiva; perspectivă.

    „Călătoriile i-au lărgit orizontul.”

  3. 3

    (Geologie) Strat al solului, deosebit prin culoare, structură sau compoziție.

    „Orizontul de la suprafață al solului e bogat în humus.”

  4. 4

    (În mine) Totalitatea lucrărilor de exploatare aflate în același plan orizontal.

    „Minerii au coborât la orizontul al treilea.”

  5. 5

    (În artele plastice și în teatru) Fundal.

    „Decorul avea un orizont pictat în albastru.”

  6. 6

    (Economie) Orizont de timp: perioada pentru care se face previziunea evoluției fenomenelor economice.

    „Planul are un orizont de timp de cinci ani.”

  7. 7

    (Arheologie) Strat în care se găsesc urme de civilizație depuse în împrejurări diferite.

    „Arheologii au deosebit trei orizonturi în săpătura de la tell.”

Sinonime

  • zare

Expresii și locuțiuni

  • Fără orizontcu vederi înguste, cu concepții înapoiate.

Etimologie

Din latinescul horizon; sursele mai dau greaca nouă orízon, germana Horizont, italiana orizzonte și franceza horizon.

Alte cuvinte de pe litera O