DEX Dicționar

front

substantiv neutru6 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Locul unde se dau luptele în timp de război; linia unde se înfruntă armatele.

    „Bunicul a fost pe front la douăzeci de ani.”

  2. 2

    Totalitatea forțelor militare care luptă pe această linie, sub o comandă unică.

    „Frontul de est s-a prăbușit în câteva săptămâni.”

  3. 3

    Rând de oameni aliniați unul lângă altul, cu fața spre cel care comandă.

    „Elevii s-au aliniat în front, în curtea școlii.”

  4. 4

    (Figurat) Grup de forțe care se unesc pentru o luptă comună.

    „Au făcut front comun împotriva proiectului.”

  5. 5

    Fațada unei clădiri sau linia fațadelor dintr-un ansamblu.

    „Frontul stradal al clădirii are treizeci de metri.”

  6. 6

    (Meteorologie) Zona de întâlnire dintre două mase de aer diferite, care aduce schimbări bruște de vreme.

    „Un front atmosferic rece intră mâine peste țară.”

Sinonime

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • A rupe frontula străpunge linia de apărare a adversarului.
  • A face front comuna se uni cu alții împotriva a ceva sau a cuiva.

Etimologie

Din franceză (front), la origine din latinescul frons, frontis („frunte”).

Alte cuvinte de pe litera F