Înțelesuri
- 1
Linia care desparte teritoriul unui stat de al altuia; graniță.
„Coada la frontieră s-a întins pe câțiva kilometri.”
- 2
Zona din apropierea acestei linii, cu punctele ei de trecere.
„Lucrează la poliția de frontieră de zece ani.”
- 3
(figurat) Limita până la care s-a ajuns într-un domeniu.
„Cercetarea împinge frontierele cunoașterii ceva mai departe la fiecare an.”
Expresii și locuțiuni
- Poliția de frontierăinstituția care controlează trecerea persoanelor și a mărfurilor peste graniță.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- frontierei
- plural
- frontiere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul frontière.