Înțelesuri
- 1
Călătorie de plăcere pe mare.
„Au plecat într-o croazieră prin Mediterana.”
- 2
(Aviație) Zbor de rutină al unei aeronave, la o viteză sub maximum.
„Avionul a trecut în regim de croazieră după decolare.”
- 3
(Militar) Patrulare pe mare a unei nave de război.
„Crucișătorul era în croazieră în largul coastei.”
Expresii și locuțiuni
- Viteză de croazierăviteza obișnuită de drum a unei nave, a unui avion sau a unei mașini.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- croazierei
- plural
- croaziere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza croisière.