DEX Dicționar

butonieră

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Tăietură mică într-o haină, cu marginile bine cusute, prin care se trece nasturele; cheotoare.

    „Nasturele nu intra în butonieră, pentru că era prea mare.”

  2. 2

    Locul de pe reverul hainei în care se prinde o floare sau o insignă.

    „Mirele purta un trandafir alb la butonieră.”

Sinonime

  • cheotoare

Cum se folosește

Se desparte -ni-e-. Plural: butoniere.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
butonierei
plural
butoniere

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (boutonnière).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B