Înțelesuri
- 1
Bucată groasă dintr-un trunchi de copac, curățată de crengi.
„Pe butuc se taie lemnele pentru foc.”
- 2
(Fig.) Om prost și necioplit.
„Nu fi butuc și învață din greșeli.”
- 3
Partea de jos, mai groasă, a viței-de-vie.
„Butucii vechi dau struguri puțini, dar buni.”
- 4
Partea centrală a unei roți, în care sunt înfipte spițele.
„Butucul roții trebuie uns cu unsoare.”
- 5
(Istoric) Bucată de lemn cu găuri, în care erau prinse picioarele sau mâinile unui arestat.
„Prizonierul era ținut în butuci.”
- 6
Partea de sus a jugului; talpa unui război de țesut.
„Butucul războiului de țesut era din stejar.”
Cum se folosește
Plural: butuci.
Expresii și locuțiuni
- a lega butuca lega pe cineva strâns, ca să rămână nemișcat.
- a dormi butuca dormi adânc.
Forme flexionare
- plural
- butuci
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.