Înțelesuri
- 1
Bucată groasă și noduroasă dintr-un trunchi de copac, mai ales partea rămasă în pământ după tăiere; butuc.
„Ne-am așezat să ne odihnim pe o buturugă de la marginea pădurii.”
- 2
Bucată groasă de lemn de foc; buștean.
„A mai pus o buturugă în sobă.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: buturugii; plural: buturugi.
Expresii și locuțiuni
- buturuga mică răstoarnă carul mareUn lucru mic, neluat în seamă, poate avea urmări mari.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- buturugii
- plural
- buturugi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Înrudit cu „butură” și „tumurug”.