Înțelesuri
- 1
Linie care marchează limita dintre două proprietăți, sate sau state.
„Câmpul se întindea până la hotarul cu satul vecin.”
- 2
(figurat) Limită, prag dincolo de care se schimbă o situație.
„A ajuns la hotarul răbdării, nu mai suporta nimic.”
- 3
Moșie mare; prin extindere, ținut, țară.
„A colindat toate hotarele țării.”
Expresii și locuțiuni
- Piatră de hotarpiatră sau stâlp care arată unde e hotarul; (figurat) moment de răscruce.
Forme flexionare
- plural
- hotare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din maghiară (határ).