Înțelesuri
- 1
Partea bisericii aflată dincolo de catapeteasmă, unde se oficiază liturghia.
„Femeile nu intrau în altar, după rânduiala veche.”
- 2
Masa de cult pe care se săvârșește liturghia.
„Pe altar erau așezate Evanghelia și potirul.”
- 3
(în Antichitate) Ridicătură de piatră sau de pământ pe care se aduceau jertfe zeilor.
„Arheologii au dezgropat un altar de piatră lângă zid.”
- 4
(figurat) Cauză căreia cineva îi jertfește totul.
„Și-a pus tinerețea pe altarul cercetării.”
Sinonime
- sanctuar
- jertfelnic
Expresii și locuțiuni
- Pe altarul patrieijertfindu-se pentru țară.
Etimologie
Moștenit din latinescul altarium.