Înțelesuri
- 1
Instrument cu care se stabilește greutatea unui obiect sau a unei ființe, în special a mărfurilor.
„Vânzătorul a pus marfa pe cântar.”
- 2
Măsură veche de greutate, a cărei valoare diferea de la o epocă și o regiune la alta.
„Negustorul vindea grâu la cântar.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: cântare.
Expresii și locuțiuni
- a trage la cântara cântări mult sau a avea importanță.
Forme flexionare
- plural
- cântare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (kantar).