Înțelesuri
- 1
(Despre oameni) Cu glas bun, care știe să cânte; (despre păsări) cu ciripit plăcut.
„Un artist cântător, cu voce caldă, a urcat pe scenă.”
- 2
(Învechit) Persoană care cântă la strană sau la sărbători; cântăreț.
„Cântătorul din strană avea voce puternică.”
- 3
(Învechit) Om care cânta pentru bani, ca meserie; cântăreț.
„Cântătorul curții a primit o plată.”
- 4
(Popular) Pasărea de curte care cântă dimineața; cocoș.
„Cântătorul din curte a trezit satul.”
Sinonime
Cum se folosește
Feminin: cântătoare; plural: cântători, cântătoare.
Expresii și locuțiuni
- pe la cântătoriîn zorii zilei.
Forme flexionare
- masculin plural
- cântători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la cânta, cu sufixul -ător.