Înțelesuri
- 1
Persoană care cântă, de obicei profesionist, interpretând piese muzicale.
„Cântărețul a susținut un concert de neuitat în fața a mii de oameni.”
- 2
Omul care cântă și citește la slujbele din biserică; dascăl.
„Cântărețul a dat răspunsurile la liturghie.”
- 3
(Figurat) Poet care laudă în versuri pe cineva sau ceva.
„Alecsandri a fost numit cântărețul gintei latine.”
Forme flexionare
- plural
- cântăreți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a cânta”, cu sufixul agentiv -ăreț.