Înțeles
Discurs scurt, ținut cu o anumită ocazie: o deschidere, o festivitate, o aniversare.
„Directorul a deschis festivitatea cu o scurtă alocuțiune.”
Cum se folosește
G.-D.: alocuțiunii. Plural: alocuțiuni. Se desparte a-lo-cu-ți-u-ne. Nu se confundă cu „locuțiune” (grup de cuvinte cu sens unitar).
Atenție la scriere
- Alocuțiune sau locuțiune? — „Alocuțiune” e un discurs scurt, ținut la o ocazie („alocuțiunea primarului”). „Locuțiune” e un termen de gramatică: un grup de cuvinte cu sens unitar („locuțiune adverbială”).
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- alocuțiunii
- plural
- alocuțiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (allocution), latină (allocutio) și din -onis.