Înțeles
Vorbire în public, ținută cu solemnitate; discurs.
„Directorul a ținut o cuvântare la festivitate.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: cuvântări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cuvântării
- plural
- cuvântări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a cuvânta.