DEX Dicționar

cuvântare

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Vorbire în public, ținută cu solemnitate; discurs.

    „Directorul a ținut o cuvântare la festivitate.”

Cum se folosește

Plural: cuvântări.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
cuvântării
plural
cuvântări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la a cuvânta.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C