Înțelesuri
- 1
Care respectă regulile bunei-cuviințe; decent, politicos.
„Copilul cuviincios a salutat vecinii.”
- 2
(Învechit) Potrivit și convenabil pentru o ocazie.
„I-a oferit o răsplată cuviincioasă.”
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță «cu-vi-in-ci-os». Al doilea sens este învechit. Feminin: cuviincioasă.
Forme flexionare
- masculin plural
- cuviincioși
- feminin
- cuviincioasă
- feminin plural
- cuviincioase
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la cuviință, cu sufixul -ios.