DEX Dicționar

cuviință

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Regulă de purtare politicoasă; conduită potrivită într-o situație.

    „Din cuviință, a bătut la ușă înainte să intre.”

Sinonime

Antonime

  • necuviință

Cum se folosește

Se desparte cu-vi-in-ță; plural: cuviințe.

Expresii și locuțiuni

  • după cuviințăașa cum se cuvine, cum trebuie.
  • a găsi de cuviințăa socoti potrivit, a hotărî că este bine.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
cuviinței
plural
cuviințe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latină (convenientia).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C