Înțelesuri
- 1
Respect pentru bunele maniere și pentru bunul-simț, bună-cuviință.
„Măcar din decență, ar fi trebuit să-și ceară scuze.”
- 2
Purtare și îmbrăcăminte care nu sunt provocatoare, pudoare.
„Biserica cere decență în îmbrăcăminte.”
Sinonime
- bună-cuviință
- pudoare
- modestie
Antonime
- indecență
- obrăznicie
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- decenței
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza décence și din latinescul decentia.