DEX Dicționar

politețe

substantiv feminin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Purtare cuviincioasă, respectuoasă și amabilă față de ceilalți; bună-cuviință.

    „Le-a răspuns tuturor cu politețe, chiar și celor care țipau.”

  2. 2

    Ansamblul regulilor de bună purtare în societate.

    „Politețea cere să bați la ușă înainte să intri.”

  3. 3

    (Familiar, la plural) Vorbe și gesturi amabile, uneori exagerate.

    „După multe politeți, au trecut în sfârșit la subiect.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Articulat: politețea; genitiv-dativ: politeții; plural (pentru amabilități): politeți, familiar „politețuri”.

Expresii și locuțiuni

  • din politețeDoar pentru că așa cer bunele maniere, nu din convingere.
  • formulă de politețeVorbă folosită ca semn de respect: „vă rog”, „mulțumesc”, „cu stimă”.
  • pronume de politețe(Gramatică) Pronume folosit ca semn de respect față de cel cu care vorbești: „dumneavoastră”, „dumnealui”.

Forme flexionare

articulat
politețea
genitiv-dativ articulat
politeții
plural
politeți / politețuri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franțuzescul politesse.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P