Înțelesuri
- 1
Perioada vieții cuprinsă între copilărie și maturitate.
„Își amintește cu drag de anii tinereții petrecuți la facultate.”
- 2
Vremea de început a vieții unui animal sau a unui copac.
„În tinerețe, bradul crește repede.”
- 3
Starea omului tânăr: putere, prospețime, avânt.
„Are o tinerețe în priviri, deși a trecut de șaptezeci.”
- 4
Oamenii tineri; tineretul.
„Tinerețea satului s-a strâns la horă.”
Sinonime
- junețe
- tineret
Antonime
- bătrânețe
Expresii și locuțiuni
- A doua tinerețevremea târzie a vieții, trăită cu avântul tinereții.
- Fără bătrânețedin basm: tinerețe care nu se sfârșește.
- În floarea tinerețiiîn cei mai buni ani ai vieții.
Etimologie
Format în română de la „tânăr”, cuvânt moștenit din latinescul tener.