Înțelesuri
- 1
Tablă subțire de oțel, folosită la acoperișuri și la fabricarea unor obiecte.
„Acoperișul vechi era din tinichea ruginită.”
- 2
Cutie sau vas făcut din această tablă.
„A pus bomboanele într-o tinichea cu capac.”
- 3
(Depreciativ) Metal de calitate proastă.
„Bijuteria s-a dovedit a fi doar tinichea.”
Sinonime
Cum se folosește
Articulat: tinicheaua; genitiv-dativ articulat: tinichelei; plural: tinichele.
Expresii și locuțiuni
- a rămâne tinicheaa rămâne fără nimic, fără niciun bun material.
Forme flexionare
- articulat
- tinicheaua
- genitiv-dativ articulat
- tinichelei
- plural
- tinichele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (teneke).