Înțelesuri
- 1
Care are trăsăturile caracteristice ale unei categorii; reprezentativ pentru un fel de a fi.
„E o casă tipică pentru satele din zonă.”
- 2
Care se potrivește întocmai cu ce se aștepta cineva de la o persoană sau de la o situație.
„Tipic pentru el: a promis și a uitat.”
- 3
(substantivat) Regulă fixă, formulă după care se face ceva mereu la fel; rânduială.
„Ședințele urmau același tipic de fiecare dată.”
- 4
(substantivat, în biserică) Cartea care cuprinde regulile după care se oficiază slujbele.
„Tipicul stabilește ordinea cântărilor la vecernie.”
Sinonime
- caracteristic
- specific
- reprezentativ
- rânduială
Antonime
- atipic
- neobișnuit
Expresii și locuțiuni
- Caz tipicîntâmplare care se potrivește întocmai tiparului cunoscut.
- Tipic pentru elîntocmai cum îi stă în fire.
Etimologie
Adjectivul vine din franțuzescul typique (latinescul typicus); substantivul cu sensul de rânduială bisericească vine din slavul tipikŭ.