Înțelesuri
- 1
(La plural) Joc în care se aruncă o bilă mare pe un culoar ca să se doboare nouă piese de lemn așezate în picioare; fiecare dintre aceste piese.
„Sâmbăta, tata merge cu prietenii la popice.”
- 2
(La plural) Sala în care se joacă popice; popicărie.
„Popicele de lângă parc s-au închis.”
- 3
Țăruș scurt de lemn cu care se sprijină pereții când se sapă un tunel.
„Minerii au pus popice sub grinda care se lăsase.”
Sinonime
- cuglă
Cum se folosește
Pluralul „popice”; regional și „popică”.
Forme flexionare
- plural
- popice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).