DEX Dicționar

spic

substantiv neutru4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Inflorescență a plantelor graminee, formată din mai multe flori mici așezate pe o axă lungă.

    „Spicele grâului se pleacă sub vânt.”

  2. 2

    Motiv ornamental care imită un spic, des întâlnit în broderiile și țesăturile populare.

    „Ia-ul era brodat cu spice.”

  3. 3

    Capătul părului mai lung și de altă nuanță care iese deasupra blănii unor animale.

    „Vulpea avea spice albe pe spate.”

  4. 4

    (Popular) Cel mai înalt punct al unui munte; vârf, pisc.

    „Spicul muntelui era încă nins.”

Sinonime

Cum se folosește

Plural: spice sau spicuri.

Expresii și locuțiuni

  • a da în spic(despre plante) a ajunge în faza în care apare spicul.
  • spic de zăpadăzăpadă cu fulgi mari, căzută laolaltă cu picături de ploaie.

Forme flexionare

plural
spice

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latină (spicum).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera S