Înțelesuri
- 1
Inflorescență a plantelor graminee, formată din mai multe flori mici așezate pe o axă lungă.
„Spicele grâului se pleacă sub vânt.”
- 2
Motiv ornamental care imită un spic, des întâlnit în broderiile și țesăturile populare.
„Ia-ul era brodat cu spice.”
- 3
Capătul părului mai lung și de altă nuanță care iese deasupra blănii unor animale.
„Vulpea avea spice albe pe spate.”
- 4
(Popular) Cel mai înalt punct al unui munte; vârf, pisc.
„Spicul muntelui era încă nins.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: spice sau spicuri.
Expresii și locuțiuni
- a da în spic(despre plante) a ajunge în faza în care apare spicul.
- spic de zăpadăzăpadă cu fulgi mari, căzută laolaltă cu picături de ploaie.
Forme flexionare
- plural
- spice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (spicum).