Înțelesuri
- 1
Caz concret adus spre rezolvare în fața unei instanțe de judecată.
„Judecătorul a studiat speța cu atenție.”
- 2
(Învechit) Categorie de ființe sau de lucruri, specie.
„O speță rară de plante.”
Sinonime
- caz
- pricină
Cum se folosește
Plural: spețe.
Expresii și locuțiuni
- în spețăîn cazul de față, în cazul dat.
Forme flexionare
- articulat
- speța
- genitiv-dativ articulat
- speței
- plural
- spețe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Cf. germană (Spezies) și franceză (espèce).