Înțelesuri
- 1
Finețe, gingășie; grija de a nu jigni sau de a nu răni pe cineva; tact.
„I-a dat vestea proastă cu multă delicatețe.”
- 2
Lucru sau gest delicat, fin.
„Vorbele lui erau o delicatețe rară într-o lume grăbită.”
Antonime
- brutalitate
- vulgaritate
- indelicatețe
Cum se folosește
Articulat: delicatețea; genitiv-dativ: delicateții; plural (familiar, pentru vorbe amabile): delicatețuri.
Forme flexionare
- articulat
- delicatețea
- genitiv-dativ articulat
- delicateții
- plural
- delicatețuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul délicatesse.