Înțeles
Faptă interzisă de legea penală; infracțiune mai puțin gravă, pedepsită cu amendă sau cu închisoare.
„A fost condamnat pentru un delict rutier.”
Sinonime
Forme flexionare
- plural
- delicte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul delictum, asemănător cu francezul délit.