DEX Dicționar

infracțiune

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Faptă interzisă de legea penală, săvârșită cu vinovăție și pedepsită ca atare.

    „Conducerea fără permis e infracțiune, nu simplă contravenție.”

  2. 2

    Încălcare a unui ordin, a unei reguli sau a unui tratat.

    „Trecerea trupelor peste graniță a fost o infracțiune la tratatul de pace.”

Sinonime

Cum se folosește

Termen juridic. Se deosebește de „contravenție”, care e o abatere mai ușoară, sancționată doar cu amendă. Se rostește in-frac-ți-u-ne.

Expresii și locuțiuni

  • Infracțiune flagrantăfaptă prinsă chiar în clipa în care se petrece.
  • Concurs de infracțiunisituația în care aceeași persoană a săvârșit mai multe fapte penale.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
infracțiunii
plural
infracțiuni

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (infraction) și latină (infractio, -onis, „încălcare”).

Cuvinte formate din „infracțiune”

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I