Înțeles
Faptă interzisă de legea penală, săvârșită cu vinovăție și pedepsită ca atare.
„Conducerea fără permis e infracțiune, nu simplă contravenție.”
Sinonime
- delict
- fărădelege
Cum se folosește
Termen juridic. Se deosebește de „contravenție”, care e o abatere mai ușoară, sancționată doar cu amendă. Se rostește in-frac-ți-u-ne.
Expresii și locuțiuni
- Infracțiune flagrantăfaptă prinsă chiar în clipa în care se petrece.
- Concurs de infracțiunisituația în care aceeași persoană a săvârșit mai multe fapte penale.
Etimologie
Din franceză (infraction) și latină (infractio, -onis, „încălcare”).