Înțelesuri
- 1
(În Antichitate și în Evul Mediu) Hotărâre cu putere de lege dată de un împărat, de un rege sau de o autoritate bisericească.
„Edictul de la Milano, din anul 313, le-a dat creștinilor libertatea de a-și practica religia.”
- 2
(La romani) Anunțul public în care un magistrat arăta după ce reguli de drept va judeca pe durata mandatului său.
„La începutul mandatului, pretorul își afișa edictul în for.”
Cum se folosește
Plural: edicte.
Forme flexionare
- plural
- edicte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (edictum) și din germană (Edikt).