DEX Dicționar

edict

substantiv neutru2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    (În Antichitate și în Evul Mediu) Hotărâre cu putere de lege dată de un împărat, de un rege sau de o autoritate bisericească.

    „Edictul de la Milano, din anul 313, le-a dat creștinilor libertatea de a-și practica religia.”

  2. 2

    (La romani) Anunțul public în care un magistrat arăta după ce reguli de drept va judeca pe durata mandatului său.

    „La începutul mandatului, pretorul își afișa edictul în for.”

Sinonime

Cum se folosește

Plural: edicte.

Forme flexionare

plural
edicte

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latină (edictum) și din germană (Edikt).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera E