Înțelesuri
- 1
Care crede în Dumnezeu și ține rânduielile credinței.
„Biserica era plină de credincioși.”
- 2
Care rămâne alături de cineva și nu-l trădează.
„I-a fost un prieten credincios patruzeci de ani.”
- 3
Care respectă întocmai un original sau un angajament.
„Traducerea e credincioasă textului.”
Cum se folosește
Se rostește cre-din-cios.
Expresii și locuțiuni
- Prieten credinciosprieten care nu te lasă la nevoie.
- Câine credincioscâinele care nu-și părăsește stăpânul.
Forme flexionare
- masculin plural
- credincioși
- masculin plural
- credincioase
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din substantivul „credință” cu sufixul -ios.
Cuvântul de bază, în dicționar: credință